17 Indicii ca tu, ca parinte de copil sportiv, trebuie sa te dai cativa pasi inapoi din calea sa

Scriam saptamanile trecute despre cat de mult ar trebui sa se implice un parinte in sportul practicat de copilul sau (articol pe care, de altfel, e musai sa-l citesti!). Ideea e ca nu trebuie sa fii un parinte nebun dupa sport ca sa fii mult prea implicat in experienta sportiva a tanarului tau atlet.

Nu am fost niciodata vazuta ca un parinte care urla disperat de pe marginea terenului, dar au existat anumite momente cand am simtit ca luam meciurile lui TH mult prea in serios. Cand, in cele din urma, am gandit suficient de clar pentru a vedea acest lucru, m-am fortat sa ma dau cativa pasi inapoi.

Care sunt indiciile care arata faptul ca un parinte ar trebui sa se dea cativa pasi inapoi? Pai eu am ales cateva pe care le consider destul de clare...

1. Stai pe marginea terenului, atat de aproape de tusa, incat copilul tau sa te poata vedea intregul meci.
2. Strigi la antrenor sau arbitrii pe parcursul meciului.
3. Copilul evita sa se uite in directia ta cand este in meci.
4. Lasa capul in pamant si se cocoseaza de cate ori spui ceva de pe marginea terenului.
5. Iti antrenezi copilul inainte si dupa meci, chiar daca el nu ti-o cere, si chiar si pe parcurusul meciului cand devii o sursa de distragere a atentiei.
6. Iti povesteste din ce in ce mai putin din ce a facut sau cum s-a distrat la antrenamente.
7. Nu poti sa dormi noaptea gandindu-te la greselile pe care copilul tau le-a facut in teren sau daca va fi inclus in primul 11 meciul viitor (citeste si Nu l-a bagat in primul 11 – dezastru!).
8. Tanarul tau sportiv face o greseala in joc si apoi nu reuseste sa se redreseze deloc.
9. Comenteaza foarte mult despre cat de slabi sunt ceilalti in comparatie cu el (ca sa aibe validarea ta ca el e bun).
10. Nu reusesti sa gasesti alte subiecte in comun sau subiecte de discutie cu copilul tau in afara de sport.
11. Permanent sacrifici din timpul care ar trebui petrecut in familie, facand din sport prioritatea nr. 1 in casa voastra.
12. Presupui ca va practica sportul in gimnaziu, liceu si chiar facultate fara ca macar sa discuti asta cu el.
13. Te concentrezi mai mult pe meciurile in care joaca decat pe performantele scolare. Scriam in Sport sau scoala pentru copilul meu? ca, desi sunt adepta echilibrului, de la un anumit punct incolo spre adevarata performanta sportiva, lucrurile se pot complica. De aceea, ideal este sa luati decizia impreuna. Imi doresc un copil vesel, care sa faca ceea ce-i place si care, cu siguranta va ajunge ceea ce-si doreste, pentru ca o va face din suflet, va fi alegerea lui. Pentru acest lucru vom fi sprijinul lui, astfel ca nu ii vom ingreuna programul cu ceea ce credem noi ca ar trebui sa faca. Am observat ca, lasandu-l sa aleaga directia in care sa mearga, are mult mai multa incredere in el si lucrurile i se par mai usoare. Are mai mult entuziasm si stie clar ce are de facut.
14. Il retii din a incerca si alte activitati non-sportive de care este interesat, pe motiv ca nu are timp suficient din cauza sportului practicat.
15. Te temi sa spui „nu” oricarei oportunitati sportive pentru ca te gandesti ca va ramane in urma celorlati sportivi care spun „da”.
16. Ti-ai inscris copilul la mai mult de o echipa in acelasi timp.
17. Il bati la cap constant sa munceasca din greu si sa se antreneze, antreneze si iar antreneze. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa dea tot ce are mai bun, ci inseamna ca tu trebuie sa inveti sa spui lucrurile astfel incat sa nu devina o povara si sa n-o faca pentru ca ii ceri tu, ci pentru ca este pasionat, si pentru ca asta e dorinta lui.

In toti acesti ani de cand sunt mama de copil sportiv, recunosc faptul ca sunt vinovata de cel putin cateva dintre aceste greseli, iar pe restul le-am vazut la multi parinti fara ca macar sa-si dea seama cat de mult rau ii fac tanarului atlet. Oricum, nu trebuie acum sa te dai cu capul de pereti daca ti se intampla din cand in cand sa mai calci stramb, ci doar sa constientizezi ce se intampla, sa te dai cativa pasi inapoi din calea sa si sa iti reamintesti sa ai o imagine de ansamblu asupra sportului de tineret si asupra rolului sau in viata copilului tau.

Iti recomand, cu drag, sa citesti si Ce sa FACI si ce sa NU FACI ca parinte de copil sportiv pentru a-l sustine in cel mai benefic si pozitiv mod posibil, dar si 5 Moduri in care parintii isi ranesc mental copiii

Alte articole despre parentingul sportiv si antrenamentul mental la tinerii sportivi gasesti in categoria MENTAL COACHING din blog. Cu siguranta, iti vor fi de folos!

Curiosi sa aflati mai multe? Urmariti-ma si pe pagina mea de Facebook, locul unde postez constant tot felul de chestii interesante!