Ce sa FACI si ce sa NU FACI ca parinte de copil sportiv pentru a-l sustine in cel mai benefic si pozitiv mod posibil

Probabil de la inceputul istoriei sportive au existat pe marginea terenului sau in tribune parinti entuziasmati, parinti care strigau de pe marginea terenului, parinti care si-au sprijinit copiii indiferent de orice sau parinti care au fost critici, iubitori, insistenti, grijulii sau exigenti – si daca nu au existat de la inceputuri, va spun eu ca acum vad cam toate aceste tipuri de parinti, ori la meciurile lui TH, ori la intalnirile cu acestia si copiii lor.

De cele mai multe ori, aceste atitudini despre care vorbesc sunt cruciale pentru performanta, buna sau rea, in efortul atletic al tanarului sportiv. Desi am abordat de multe ori acest subiect al parentingului sportiv, m-am gandit sa fac lucrurile si mai clare si am creat o lista a ce sa faci si sa nu faci ca parinte de copil sportiv pentru a-l sustine in cel mai benefic si pozitiv mod posibil. Daca printre cititori sunt si antrenori (ii stiu sigur pe cativa), ii rog sa dea aceasta lista parintilor tinerilor sportivi din echipa lor.

CE SA FACI

• Permite-i copilului tau sa fie interesat si sa joace orice sport doreste sau alege. Ofera-i ocazia mai multor optiuni sportive si sprijina-i alegerea facuta chiar daca nu este si alegerea ta. Daca nu doreste sa practice vreun sport, sprijina-i alegerea atunci cand se simte cel mai confortabil cu aceasta optiune.
• Invata-ti copilul sa-si respecte antrenorul. Fa acest lucru mai intai aratandu-i tu insuti respectul fata de antrenor. Este esential pentru progresul sau performanta sa sportiva sa asculte si sa urmeze sfaturile si instructiunile antrenorului.
• Fii dispus in a-ti lasa copilul sa faca propriile greseli si sa invete din acestea. Atunci cand copilul tau face o greseala, intreba-l ce crede ca ar fi putut sa faca diferit, ce a invatat din experienta sa si daca ar dori vreun fel de feedback (nu critica sau invinuire) din partea ta (cum ar fi ceea ce tu ai vazut si ce crezi ca ar fi putut face diferit si ce ar fi putut invata din asta).
• Fii interesat si sustinator, deschis si jucaus, intelegator si cu inima deschisa. Accepta-i si tolereaza-i procesul de invatare si capacitatile sale fizice. Recunoaste si bucura-te de participarea si succesele copilului tau, chiar si de cele mai mici reusite.
• Fii flexibil in propriile opinii. Fii dispus sa accepti ca te-ai inselat si sa te indepartezi de pozitia pe care o adoptasei initial. Asculta si vezi si cealalta parte a situatiei si elibereaza-te de nevoia de a avea dreptate sau de a fi in control.

CE SA NU FACI

• Nu incerca sa-ti retraiesti tineretea prin intermediul copilului tau. Doar pentru ca ai vrut sa fii sau ai fost un erou pe terenul de fotbal sau in gimnastica nu inseamna ca sportul va fi si alegerea copilului tau. Accepta ca este posibil sa nu poata excela in acest sport sau in orice alt sport.
• Nu da vina pe echipament, antrenor, alti jucatori, arbitri sau chiar vremea rea daca copilul sau echipa nu se descurca bine sau nu castiga. Invinovatindu-i pe altii il inveti pe copil sa nu-si asume raspunderea. Daca invata sa-i invinuiasca pe altii, nu va  invata niciodata sa se uite la ceea ce ar fi putut sa faca diferit sau sa invete din greselile sale.
• Nu-l impinge, si-npinge, si-npinge... copiii care sunt impinsi dincolo de capacitatile lor isi pot pierde increderea in sine, se impotrivesc parintilor sau le pot purta acestora resentimente, devin nesiguri pe ei si capacitatile lor, si pot inceta din a mai incerca. De asemenea, pot prezenta o perturbare a obiceiurilor alimentare sau de somn.
• Nu te astepta la perfectiune sau sa-ti legi egoul sau imagine de performanta copilului tau. Perfectionismul este o povara greu de trait (despre perfectionism si cum sa-ti ajuti copilul sa-si depaseasca aceasta tendinta am scris mai multe aici).  Sa-l acuzi pe copil din cauza faptului ca „performanta sa te-a pus intr-o lumina proasta” este extrem de distrugator. Copilul tau nu este responsabil pentru egoul sau reputatia ta in comunitatea respectiva.

SI .. pentru Dumnezeu, nu mai tipa ca un descreierat, cu sfaturi total nepotrivite, de pe marginea terenului! Uitat-te mai atent si vezi cum isi da ochii peste cap sau lasa capul in pamant de rusine sau de nervi si ... cu siguranta te-ar strange de gat ... dar deh...nu poate saracul, ca esti parintele lui!!!

Tinand cont de aceasta simpla lista te poatea ajuta sa-ti amintesti faptul ca de sportul de tineret trebuie sa se bucure atat copiii, cat si parintii. Multi copii practica sportul pentru ca asta ii face sa se simta bine si se distreaza jucandu-l. Cand sportul devine o munca si o corvoada, isi pierd interesul si bucuria de a creste. Amintindu-ne sa nu mai luam viata chiar asa de in serios, ne ajuta pe toti sa ne bucuram de competitiile sportive. :) Garantat!

Sfaturile sunt preluate din THE MENTAL ATHLETE (Human Kinetics, 2003)

Iti recomand sa citesti si Parintii tinerilor sportivi de succes fac aceste 9 lucruri (demonstrate stiintific) pentru acestia, dar si celelalte articole despre parentingul sportiv si mental coaching.

Curiosi sa aflati mai multe? Urmariti-ma si pe pagina mea de Facebook, locul unde postez constant tot felul de chestii interesante!